Interviu

Consider că transformarea reprezintăfolosirea tehnologiei şi a gândirii moderne în vederea integrăriituturor capabilităţilor pentru a putea furniza forţa militară înmodul cel mai eficient şi rapid cu putinţă. Este vorba despre aacţiona cât se poate de înţelept. Pentru a realiza acest lucru,trebuie să folosim toate mijloacele la dispoziţie. Acestea includelaborarea de concepte, planificarea apărării, dezvoltareacercetării şi a tehnologiilor, experimentarea, desprindereaînvăţămintelor şi educaţia. Aş plasa gândirea inovativă în vârfullistei, pentru a fi sigur că putem să furnizăm noi capabilităţipentru prima linie a frontului, cât mai rapid posibil.

Am analizat transformarea şi credem că pentru a o realiza trebuieatinse trei scopuri. Acestea sunt: întărirea eficienţei deciziilor,realizarea unor efecte coerente în spaţiul de desfăşurare aluptelor şi asigurarea dislocării şi a sustenabilităţii forţelorîntrunite. Dacă putem atinge aceste trei scopuri, vom reuşi săcreăm o forţă transformată. Pentru a atinge aceste obiective amînfiinţat cinci echipe pentru proiecte integrate (IPT-uri), care săacopere şapte domenii ale obiectivelor de transformare. Acesteasunt: Angajamentul Efectiv, Manevra Întrunită, CooperareaCivili-Militari Întărită, Superioritatea Informaţională,Capabilitatea Bazată pe Reţea (care întăreşte din unele punctede vedere tot ceea ce facem), Operaţiile Expediţionare şiLogistica Integrată. IPT-urile sunt prezente pe verticalaîntregii structuri a organizaţiei noastre pentru a-i permite săgestioneze în mod real activitatea într-o manieră matriceală.

Aceasta este una dintre provocărileprincipale. Înainte de toate, este nevoie să identificăm domeniileunde trebuie să investim în transformare. Aceasta înseamnă sărenunţăm la ceea ce nu mai este viabil din punct de vedere militarpe câmpul de luptă modern. Prin renunţarea la ce nu mai esterelevant, sperăm că ţările vor găsi domeniile pentru a reinvesti încapabilităţile care sunt necesare în vederea avansăriitransformării forţelor lor. Guvernele naţionale trebuie să iadecizii dificile pentru a disponibiliza resursele necesareabordării numeroaselor neajunsuri ale capabilităţilor Alianţei.Ţările ar putea de asemenea să caute să sprijine Alianţa prinspecializarea în capabilităţile de nişă, care reprezintă un domeniupe care încercăm să-l dezvoltăm şi să-lîncurajăm.

Integrarea tehnologiilor necesare pentrurealizarea transformării reprezintă desigur o provocare. În plus,este adevărat că Statele Unite deţin un avantaj în privinţatransformării deoarece le este mai uşor să pună la un locnumeroasele tehnologii pe care le posedă în vederea asigurării unorrezultate superioare. Prin „adunarea într-un mănunchi” a tuturortehnologiilor care există deja în Statele Unite, această ţară poatesă ridice ştacheta capabilităţilor la o înălţime mare. Cu toateacestea, în Uniunea Europeană şi Canada, există cea mai mare partea unor tehnologii similare şi ar trebui ca acestea să poată aspirala depăşirea aceloraşi provocări şi la atingerea aceleiaşiperformanţe ca în cazul americanilor. Transferul de tehnologieîntre naţiuni precum şi transferul tehnologic peste Atlanticprezintă dificultăţi semnificative. Dar noi încercăm să simplificămprocesul. Totuşi, nu putem ignora problema resurselor, deoarecefondurile disponibile pentru apărare în Statele Unite sunt mai maridecât în orice altă ţară.

Comandamentul Aliat pentru Transformare afost foarte ocupat cu asigurarea continuării numeroaseloriniţiative pe multe fronturi şi prin modalităţi noi. De exemplu,analiza şi revizuirea planificării apărării de care suntempreocupaţi în prezent, implică o perspectivă pe zece ani şi chiarmai mult. Analizăm cerinţele pe termen lung în privinţacapabilităţilor NATO, în loc să ne concentrăm atenţia pe termenscurt aşa cum o făcea în trecut Alianţa. Deja am furnizat undocument NATO privind Capabilitatea Bazată pe Reţea, care asigurăbaza pe care putem stabili viitoarele nevoi pentru CapabilitateaBazată pe Reţea a NATO. Deşi este doar un document de fundamentareîn acest moment, acesta conţine cerinţele pe care Alianţa ca unîntreg trebuie să le abordeze pentru a realiza o capabilitatebazată pe reţea. Aici este importantă abilitatea de a folosisistemele actuale şi de a ne cupla la o reţea fără a face o nouăinvestiţie completă. Considerăm Capabilitatea Bazată pe Reţea aNATO de o importanţă deosebită pentru întărirea în mare măsură adezvoltării viitoarelor capabilităţi. Dacă reuşeşti să investeştiîn reţea, ar trebui să poţi face mai mult cheltuind maipuţin.

De asemenea, facem multe lucruri în ceea ce priveşteexperimentarea. De exemplu, aceasta include experimente cu sistemulNATO de urmărire a forţelor proprii în Afganistan. Într-adevăr,sistemul de urmărire, care sporeşte semnificativ cunoaştereasituaţiei şi contribuie substanţial la reducerea incidentelorcauzate de focul asupra forţelor proprii, a depăşit stadiulexperimental şi a devenit o cerinţă operaţională. De asemenea,ne-am preocupat de urmărirea circuitului logistic şi de modul încare putem prezenta decidenţilor informaţiile necesare mai uşor, cumai multă coerenţă şi într-un mod mai integrat.

În domeniul educaţiei, crearea Centrului de Acţiuni MilitareÎntrunite din Stavanger, Norvegia, a crescut enorm abilitateanoastră de a instrui personalul la nivel operaţional, ceea cereprezintă un nou proiect al Alianţei. Am creat chiar o reţea ainstructorilor, pentru ca acest proces să beneficieze de expertizaexperţilor în diferite domenii. Am îmbunătăţit procesul dedesprindere a învăţămintelor şi am eficientizat modul în care NATOdezvoltă Pachetele de Capabilităţi. Anterior, dezvoltarea unuiPachet de Capabilităţi dura doi ani, dar noi am îmbunătăţit şiurgentat acest proces. De asemenea, examinăm toate proiecteleexistente, indiferent când au fost convenite, pentru a determinadacă acestea au relevanţă pentru NATO-ul din 2005 şi în perspectivăşi nu pentru NATO-ul din ultimul deceniu al secolului trecut. Înacelaşi timp, acţionăm pentru a aduce pe acelaşi curs centrelenaţionale de excelenţă.

Totodată, am făcut multe lucruri în privinţa muncii de concepţie.Împreună cu Comandamentul Aliat pentru Operaţii, am elaborat undocument intitulat Viziunea Strategică, care abordeazăprovocarea transformării. Şi suntem în cursul elaborării unuidocument de follow-up, Concepţia Viitoarelor Operaţii AliateÎntrunite. Acesta decurge din Viziunea Strategică şipriveşte modul în care aliaţii se pot concentra împreună asupraoperaţiilor lor. Am creat legături cu sectorul industrial, pentru afolosi capabilităţile acestuia în vederea avansării în procesul detransformare. Ne-am implicat în instruirea ofiţerilor irakieni lanivel operaţional, care reprezintă un domeniu la care nimeni nus-ar fi gândit atunci când a fost înfiinţat Comandamentul Aliatpentru Transformare. Şi am făcut multe pentru a avansa înplanificarea bazată pe efecte a viitoarelor operaţii, în cadrulcăreia urmărim să obţinem rezultatul sau „efectul” strategic doritprin aplicarea întregii game de mijloace militare şinon-militare.

Comandamentul Aliat pentru Transformare are un impact dinamiccrescând asupra transformării NATO. Ritmul şi profunzimeaprogresului sunt semnificative şi muncim din greu pentruconstruirea unui NATO care să fie mai bine pregătit pentru viitor.Am parcurs deja un drum lung, dar sunt foarte conştient că mai estemult de făcut. Iar includerea cuvântului „Transformare” îndenumirea noastră face ca procesul să fie perpetuu.

Deja au fost realizate multe lucruri, deşis-ar fi putut realiza şi mai multe dacă structura noastră ar fifost încadrată pe deplin cu personal. Mai trebuie încă să atingemcapacitatea operaţională iniţială, ca să nu mai vorbim de ceafinală. Drept urmare, nivelul de încadrare nu este suficient pentrua întreprinde toate acţiunile pe care le-am dori sau care suntsolicitate. În plus, cooperarea cu partenerii reprezintă un domeniuunde suntem afectaţi mai mult de neajunsurile în încadrarea cupersonal. Totuşi, considerăm extrem de importantă contribuţianoastră la asigurarea asistenţei în privinţa planificării apărăriia ţărilor partenere şi avansarea programelor de educaţie specificecare se desfăşoară în aceste ţări.

Facem toate acestea în principal prin folosirea a douăinstrumente, strâns legate unul de celălalt: Procesul dePlanificare şi Analiză al PfP (PARP) şi Programul de Cooperare. Încadrul PARP, sprijinim partenerii în planificarea apărării într-omare măsură în acelaşi fel în care sprijinim ţările aliate şi anumeprin identificarea reformelor potenţiale din domeniul apărării,atât în ce priveşte componenta politică, cât şi cea militară. Deasemenea, acordăm atenţie Obiectivelor Parteneriatului pentru atransforma structurile şi capabilităţile militare. În cadrulProgramului de Cooperare, organizăm numeroase activităţi, careinclud cursuri, programe de instruire şi seminarii, pentru a-iajuta pe parteneri să adere la Alianţă.

Legătura dintre cele două este limitată lafaptul că Şcoala NATO de la Oberammergau şi Colegiul de Apărare alNATO de la Roma sunt axate în principal pe educaţia în diferitediscipline a unor grupuri largi de studenţi individuali. Încontrast, Centrul de Acţiuni Militare Întrunite de la Stavanger seconcentrează pe nivelul operaţional şi instruirea echipelor. În modtradiţional, NATO a acordat mult timp exerciţiului colectiv alţărilor în cadrul Alianţei în vederea furnizării capabilităţilor,dar nu a făcut multe în privinţa instruirii. Înainte de trimitereaîn operaţii, noi nu am asigurat instruirea în comun a personaluluide la nivelul operaţional de comandă şi control, în timpul formăriiacestuia. Acesta este rolul de nişă jucat de Centrul de AcţiuniMilitare Întrunite. Astfel, am instruit deja ultimii treicomandanţi ai misiunii ISAF din Afganistan. Aceştia şi-au adus laStavanger statele lor majore, care au parcurs două săptămâni deinstruire intensivă pentru a fi pregătite să executemisiunea.

Pe la Stavanger au trecut de asemenea comandanţii şi echipeleForţei de Răspuns a NATO (NRF), pentru a parcurge un pachet specialde instruire în vederea pregătirii pentru misiunile viitoare. Acestlucru reprezintă o premieră. Într-adevăr, aş putea spune că Centrulpentru Acţiuni Militare Întrunite este una dintre primelecontribuţii de marcă oferite de Comandamentul Aliat pentruTransformare. Centrul are de asemenea ca sarcină desfăşurarea uneiactivităţi experimentale, cum ar fi analiza confruntării şi acolaborării. Acest domeniu ne interesează pentru a vedea cum putempregăti mai bine comandanţii şi statele lor majore în vedereadesfăşurării negocierilor cu diferiţii protagonişti ai unui anumitconflict.

Centrul de Instruire a Forţelor Întrunite de la Bydgoszcz,Polonia, se află încă la început. Într-adevăr, am încheiat doar decurând negocierile cu Polonia privind plasarea unui sediu NATO peteritoriul polonez. Dar capabilitatea de nişă pe care acest centruo va furniza în viitor va fi aceea de a aborda instruirea lanivelul componentelor în vederea pregătirii componentelorindividuale ale celor trei categorii de forţe ale armatei să facăfaţă schimbării profunde produse în domeniul operaţionalîntrunit.

Dorim ca acest centru să poată trageînvăţăminte din teatrele de operaţii şi să le poată pune înaplicare cât mai curând posibil. Centrul Întrunit de Analiză aÎnvăţămintelor Desprinse trebuie să facă mai mult decât săidentifice unele aspecte, pentru a putea desprinde învăţăminte şiacţiona rapid conform acestora, astfel încât să putem îmbunătăţicapabilităţile şi procedurile în timpul desfăşurării operaţiilor.În trecut, NATO a organizat exerciţii, a analizat învăţăminteledesprinse din acestea, a scris rapoarte interesante şi a oferit unprodus după aproape doi ani de la desfăşurarea exerciţiuluirespectiv, timp în care şi-a continuat activitatea în mod obişnuit.Lucrurile nu trebuie să stea aşa în epoca modernă. Avem nevoie săfim capabili să aplicăm rapid lecţiile învăţate în operaţii realeşi să le introducem simultan în instituţiile noastre de instrucţieşi educaţie.

Membri ai Centrului de Analiză Întrunită a ÎnvăţămintelorDesprinse sunt prezenţi atât în Afganistan, cât şi în Irak pentru aobserva provocările generate de dislocarea trupelor în aceste ţări.Deoarece NATO a început să disloce trupe în afara spaţiului săutradiţional cu numai aproximativ doi ani în urmă, trebuie traseîncă foarte multe învăţăminte. Acestea includ domenii cum ar figenerarea forţelor şi transportul strategic, pentru a aminti numaidouă dintre acestea.

Noi cei din Comandamentul Aliat pentruTransformare purtăm responsabilitatea pentru instruirea studenţilorirakieni în afara acestei ţări. Am organizat şi coordonat dejaprograme de instruire atât la Centrul Întrunit pentru Acţiunile deLuptă de la Stavanger, în noiembrie, cât şi la Şcoala NATO de laOberammergau, în decembrie. Astfel, în total 22 de studenţi cufuncţii înalte au trecut deja prin structura noastră. Cursul de laStavanger s-a axat pe instruirea la nivel înalt pentru ajutaliderii din poziţii cheie şi generalii să înţeleagă cum să-şidesfăşoare operaţiile lor în cadrul structurilor occidentale, înconcordanţă cu normele occidentale. Între februarie şi martie,sperăm că alţi 120 de studenţi vor sosi la Centrul Întrunit pentruAcţiunile de Luptă şi la Şcoala NATO. În acest timp, alţi studenţivor parcurge cursurile pe care le organizează unele ţări, deexemplu Italia.

Procesul este mai lent decât am fi sperat, în parte deoareceministerul irakian al apărării şi-a concentrat în mod justificatatenţia asupra altor aspecte. Nu este uşor să accepţi absenţa atâtde multor persoane cu funcţii înalte într-un timp atât de scurt.Acum însă, după ce alegerile din Irak au avut loc, sperăm că vomavea mai mulţi studenţi. Şi limba constituie o problemă. Dacătrimiţi pe cineva la un curs de o săptămână la Şcoala NATO, atuncifolosirea interpreţilor este o soluţie. Dar dacă este vorba de uncurs mai lung, cum ar fi programul de instruire a personalului deşase luni de la Colegiul pentru Apărare al NATO de la Roma, atunciparticipanţii trebuie să posede abilităţile lingvistice necesarepentru a învăţa ceva din curs.

Purtăm responsabilitatea pentru coordonareatuturor viitoarelor centre naţionale de excelenţă. Astfel, negociemîn prezent cu un mare număr de ţări care au oferit centre deinstruire în anumite domenii de competenţă, pentru a fi luate înconsiderare drept centre de excelenţă. Până acum doar unul a ajunsla nivelul de maturitate la care poate fi recunoscut în mod formalca centru de excelenţă, prin semnarea unui Memorandum deÎnţelegere. Acesta este Centrul Întrunit de Competenţă în DomeniulForţelor Aeriene de la Kalkar, Germania, care asigură pregătirea îndomeniul forţelor aeriene întrunite. Următorul va fi probabil oOperaţie Întrunită Multinaţională de la Centrul Naval de Excelenţă,propus de Statele Unite.

În prezent negociem cu multe alte potenţiale centre de excelenţă.De exemplu, în Turcia, ne gândim la centru de apărare împotrivaterorismului precum şi la un poligon de instrucţie aerian tactic.În Estonia, ne gândim la un centru de excelenţă pentru apărarea îndomeniul ciberneticii. Avem în vedere un potenţial centru deexcelenţă pentru cooperarea civili-militari în cadrul GrupuluiCIMIC de Nord, care este o organizaţie finanţată de mai multe ţări.În Republica Cehă ne gândim la centru de excelenţă pentru apărareanucleară, biologică şi chimică, iar în Italia la un centru deexcelenţă pentru operaţiile de poliţie. Acestea sunt exemple dedomenii de competenţă pe care ţările doresc să le conecteze la NATOîn scopul asigurării instruirii şi pe care NATO le poate folosi pedeplin. În mod cert, dorim să le aducem pe acelaşi curs cât maicurând posibil, dar trebuie mai întâi să negociem precis termeniişi condiţiile în care centrele vor furniza produselelor.

Realizarea progreselor în domeniul militar seaflă în mare măsură pe drumul cel bun, dar ne confruntăm cu uneleprovocări curente, care sunt abordate atât de Comandamentul Aliatpentru Operaţii, cât şi de Comandamentul Aliat pentru Transformare.Comandamentul Aliat pentru Operaţii abordează domeniilecapabilităţilor şi cerinţelor care vor fi necesare pe termen scurtpentru a furniza NRF capabilitatea operaţională finală anul viitor.Noi, cei din Comandamentul Aliat pentru Transformare, privimaspectele pe termen lung pentru a ne asigura că nivelulcapabilităţilor pe care NRF va putea să le ofere creşte în modconstant.

În cazul provocărilor pe termen scurt, tocmai am încheiat unexerciţiu la Stavanger, Allied Reach 2005, în cadrulcăruia ambele comandamente şi-au concentrat atenţia asupraaspectelor strategice care trebuie abordate în continuare. Comparămdimensiunea multi-naţională cu cea a eficienţei militare, pentru avedea cât de mult poate fi extinsă dimensiunea multi-naţională aNRF, fără a scădea însă capabilitatea militară generală a acesteia.Analizăm modul în care procesul actual va permite progresul îndomeniul planificării, astfel încât să fim siguri că putem realizaprofilul operativităţii de 5 până la 20 de zile, pentru care a fostproiectat NRF. Analizăm logistica integrată: cum putem depăşivechile structuri NATO, în care fiecare ţară era responsabilăpentru furnizarea propriului sprijin logistic, în vedereaintegrării întregului lanţ logistic pentru asigurarea unui sprijinmai simplu şi eficient pentru NRF. De asemenea, analizăm schimbulde informaţii şi gestionarea procesului de cunoaştere. Acestea suntdomenii dificile unde trebuie să fim siguri că există cât se poatede multă transparenţă la nivelul întregii Alianţe, pentru a facefaţă în mod eficient oricărei crize sau operaţii în care NRF arputea fi implicat. Totodată, suntem preocupaţi de elementul decomandă şi control, transferul autorităţii între ţări şi NATO şi,în special, de modul în care să minimizăm impactul limitărilornaţionale.

Aspectul finanţării comune a NRF este unul deosebit de important.Deşi acesta trebuie abordat la Cartierul General al NATO şi nu decomandamentele militare, el reprezintă o preocupare semnificativăpentru noi, deoarece implicarea în NRF costă mult. În mod cert,ţările nu doresc să simtă că plătesc dublu, atât prin punerea ladispoziţie a forţelor, cât şi prin acoperirea costurilor pentrusprijinul şi folosirea acestora.